Andress ma provoaca. Nu oricum, ci asa, direct. Sa spun cum il vad eu pe Don Juan. Mai mult, sa spun cum arata barbatul perfect. Si mai mult. Sa zic de ce-l iubesc. Asadar, sa incep…
Barbatul perfect, adica cel pe care-l iubesc, adica omul meu, nu este Don Juan.
Si asta pentru ca Don Juan ofera doar momente de pasiune. Multora. Nu promite si nu da sperante. Si dispare. Nu crede in nimic. Nu iubeste decat trupuri. Spune cuvintele pe care vrei sa le auzi. Este un calator prin suflete de femei. Este amantul perfect.
Dar nu este barbatul pe care sa mi-l doresc langa mine, o viata.
Eu ma culc si ma trezesc in fiecare zi in bratele barbatului perfect. Impart cu el cafeaua diminetii. Si ritualurile serii.
Ii iert sforaitul de peste noapte (si eu ma intorc de nenumarate ori cu spatele la el, fara sa-mi dau seama). Ii iert rarele hachite de peste zi (eu am mai multe, este greu de trait langa mine…). Simt nevoia sa-I aud vocea atunci cand imi este greu (slava Domnului ca s-a inventat telefonul mobil!). Ma descarc pe umarul lui atunci cand sunt nervoasa (si el ma suporta cu stoicism). Imi accepta melancoliile, disperarile, obesesiile, nenumaratele tristeti. Imi sterge lacrimile si imi aduce zambetul. Ma critica aprig. Ma provoaca intelectual. Imi declanseaza doruri. Si imi ofera un cadou minunat: acel “te iubesc” zilnic, pe care nu uita niciodata sa-l spuna. Intr-un fel numai de el stiut.
Este magicianul vietii mele. Si stalpul meu de sprijin, care-mi da siguranta.
Dau leapsa mai departe…Simonei si Tomatei.
Barbatul perfect, adica cel pe care-l iubesc, adica omul meu, nu este Don Juan.
Si asta pentru ca Don Juan ofera doar momente de pasiune. Multora. Nu promite si nu da sperante. Si dispare. Nu crede in nimic. Nu iubeste decat trupuri. Spune cuvintele pe care vrei sa le auzi. Este un calator prin suflete de femei. Este amantul perfect.
Dar nu este barbatul pe care sa mi-l doresc langa mine, o viata.
Eu ma culc si ma trezesc in fiecare zi in bratele barbatului perfect. Impart cu el cafeaua diminetii. Si ritualurile serii.
Ii iert sforaitul de peste noapte (si eu ma intorc de nenumarate ori cu spatele la el, fara sa-mi dau seama). Ii iert rarele hachite de peste zi (eu am mai multe, este greu de trait langa mine…). Simt nevoia sa-I aud vocea atunci cand imi este greu (slava Domnului ca s-a inventat telefonul mobil!). Ma descarc pe umarul lui atunci cand sunt nervoasa (si el ma suporta cu stoicism). Imi accepta melancoliile, disperarile, obesesiile, nenumaratele tristeti. Imi sterge lacrimile si imi aduce zambetul. Ma critica aprig. Ma provoaca intelectual. Imi declanseaza doruri. Si imi ofera un cadou minunat: acel “te iubesc” zilnic, pe care nu uita niciodata sa-l spuna. Intr-un fel numai de el stiut.
Este magicianul vietii mele. Si stalpul meu de sprijin, care-mi da siguranta.
Dau leapsa mai departe…Simonei si Tomatei.
9 comentarii:
Telefonul mobil este bun, deoarece vocea persoanei iubite poate fi ascultată şi de către servicii, poate nu cu aceeaşi emoţie...
Hihi, tu stii, Teo de cand asteptam sa ma intrebe cineva asta? Imi place leapsa si cu ocazia asta o sa ii satisfac si lui Iubi o dorinta mai veche: sa scriu despre el. O sa fie insa putin surprins (daca nu isi aminteste ca i-am mai spus) de ceea ce va citi a doua zi.
Cu toate astea insa, o sa trag putin de timp si o fac saptamana viitoare. Sa nu te superi pe mine, te rog. :D
deci, un erou, zic. :)
ma bucur ca ai acceptat si ca ti-a placut leapsa ... cred ca a fost o leapsa placuta :)))
Esti fericita.... :)
@Vania- mai, nu strica romantismul :)
@Tomata- ma bucur ca-ti place. Si daca ii faci si lui iubi tau o bucurie, cu atat mai bine :)
Astept cu nerabdare sa citesc.
@Soferule....deci, da! :) Dar nu oricare. Ci al meu.
@Andress- iti multumesc. Chiar mi-a facut mare placere subiectul asta :)
@Ingerule- sunt. Dar nu-mi dau seama intotdeauna.
Trimiteţi un comentariu