De joi

Foto: RP / "Pisica de Venetia"

Cele mai multe nedumeriri/ curiozitati ma lovesc in ziua de joi.
Ziua de azi nu face exceptie. Asadar…ma intreb, in ordinea importantei:

1. Oare cum se manifesta criza barbatului ajuns la 30 de ani? Se manifesta sau nu? E intarziata? Adica asa, pe la 32- 33? Poate fi depasita? Ca despre criza a femeii nu vreau sa intru in detalii…e rea de tot…

2. Cum sa fac sa ajung si eu un week-end la mare? Macar o zi de plaja sa am…

3. Oare ce se mai intampla cu statuia lui Carol din fata Palatului Regal? Nu am mai vazut nimic despre ea si nici nu stiu daca s-a luat vreo decizie…..Si as vrea, totusi, sa stiu daca ramane acolo.

4. Oare am sa fiu vreodata capabila sa am masina mea? Incep sa-mi revizuiesc atitudinea si mi se deschide, incet, dar sigur, cheful de independenta….

Cam atat….sper sa-mi clarific nedumeririle si curiozitatile….

222

Acesta este postul cu numarul 222.
Mai bine de un an si jumatate de cand scriu aici. Uneori in pana de inspiratie, alteori in lipsa de chef, alteori plina de verva….
Doua bucurii am: imi linistesc, astfel, pofta de scris. Si v-am cunoscut pe voi, cei care aveti rabdare cu mine, aici. Motiv pentru ca fac o reverenta eleganta si va multumesc.

Poza este facuta de un prieten, in Genova, acum cateva zile. Eu am astazi pozitia statuii. Ma retrag intr-un colt. Nu ca sa-mi dispara chefu' de munca, ca nu il am, ci tocmai, sa nu ma vada lumea din jur ca sa-i vina idei sa-mi dea dea de lucru....:)))

Inca un suflet chinuit....

Am citit la Chinezu' aceasta poveste trista. Inca una. Ajutam si noi cum putem... Eu zic ca merita citit. Cine stie?

Restanta: Republica Spermezeu

O idee interesanta, despre organizarea unei republici imaginare…Ii eram datoare lui Alexandru Petria cu un raspuns la acest exercitiu.

Am stat si m-am gandit mult…Intr-o astfel de republica eu nu vreau nici o functie. Nu vreau sa fiu un om cu program politic si nici cu dureri de cap. Nu vreau sa ma inham la birocratie si nici sa traiesc cu sentimentul ca tot greul republicii este pe umerii mei. Intr-o astfel de republica eu as vrea sa fiu omul din umbra. Din umbra tuturor si a nimanui. Un fel de vraci modern. Desigur, Freud ar spune ca sufar de sindromul “stie tot” daca imi doresc un astfel de job si ca nu vreau sa-mi asum raspunderea. Dar eu cred ca un consilier bun il poate ajuta intotdeauna pe omul de stat. Nu pentru ca le stie pe toate. Ci pentru ca are mintea limpede sa reactioneze in momente cheie, atunci cand omul de stat este incarcat cu multe alte probleme.

Asadar, functiile le las altora.

Update necesar

Andrei, cunoscut pana acum sub denumirea de Andress, cel care zbura fara aripi, acel baiat boem, care emana aer frantuzesc prin fiecare cuvant (pentru mine o incantare), poate fi gasit de azi inainte aici. Ma rog, zilele astea se delecteaza printre soiuri de vin, caci la Bordeaux e festivalul licorii magice . Dar a avut timp sa posteze pe noul sau blog un link minunat...ca pentru sufletul meu de impatimita a cafelei. Ah, stiam eu de ce imi place mult de el...

Oana Despa s-a intors. Este aici. Mie mi-a lipsit mult. N-am mai vazut-o la Antena (recunosc, nici nu am mai urmarit non-stop), dar sigur mi-a lipsit scriitura ei de pe blog. Bine ai revenit, Oana!!!

Despre fata de 11 ani, sarcina ei, legea cenzurii Funar-Ghise si alte asemenea minunatii autohtone...nu mai scriu. Este weekend si prefer sa las revolta pentru alte vremuri. Deocamdata incerc sa imi spal creierii uitandu-ma la un film. Asta ca sa pot sa raspund acelei lepse data de Alex Petria, interesanta de altfel. Promit ca in aceste doua zile sa gasesc ceva de spus. Nu promit ca va fi inteligent, dar o sa incerc sa nu fiu chiar foarte blonda.